Conceptul de stres provine din limba engleză și înseamnă „tensiune“ sau „presiune“. Stimulii externi „stresanți“ fizic sau mental provoacă anumite reacții. Stresul este un factor important pentru adaptarea unui organism viu la mediul său. Răspunsul la stres reprezintă o anumită așteptare, în care organismul este confruntat cu un stimul care obligă la un răspuns. Din acest motiv sunt eliberați anumiți neurotransmițători cu rol de stimulare sau de calmare. De exemplu, adrenalina este secretată în situații potențial periculoase și declanșează așa-numitul răspuns de tipul „luptă sau fugi“.

Nu numai atleții de elită, ci și managerii, muzicienii, mamele – multe persoane sunt expuse unor situații de stres ridicat. Din cauza suprasolicitării permanente, corpul se va îmbolnăvi fizic sau mental mai repede. Această situație poate duce la boli cardiovasculare, depresie, epuizare etc.

Diabetul gestațional este o formă de diabet zaharat (vezi Diabet). Și aici, cauza este o producție defectuoasă de hormoni. În timpul sarcinii, eliberarea de glucoză în sânge este sporită, deoarece organismul are nevoie de mai mult zahăr. Pancreasul trebuie în consecință să producă insulină suficientă pentru a regla nivelul glucozei din sânge. Dacă pancreasul nu reușește să producă mai multă insulină, rezultatul va fi așa-numita deficiență reală de insulină. Se poate întâmpla de asemenea ca celulele să nu răspundă la stimulii insulinei, ceea ce duce la așa-numita deficiență relativă de insulină, așadar diabetul gestațional. Supraponderalitatea și alimentația deficitară favorizează dezvoltarea diabetului gestațional.

Din cauza stresului au loc multe procese în organism la nivel celular și biochimic. Cele mai numeroase celule fagocitare ale sistemului imunitar înnăscut sunt neutrofilele. Ele reprezintă peste 90-95% din granulocitele care circulă în sânge. Întregul sistem este o linie de apărare eficientă în infecțiile acute, dar activarea sa cronică provoacă simptome. Ele au un timp de înjumătățire scurt și sunt foarte active.

Neutrofilele distrug agenții patogeni prin mai multe moduri, preponderent prin eliberarea unor cantități mari de radicali liberi de oxigen și azot sau de enzime proteolitice puternice.

Aici facem legătura dintre activarea cronică a sistemului imunitar înnăscut (inflamație silențioasă) și procesele degenerative, adică îmbătrânire.

William R Clark, profesor de imunologie acum pensionat de la Universitatea din Los Angeles (UCLA), descrie unele din efectele activării neutrofilelor în cartea sa „A Means to an End: The biological basis of aging and death“ (substratul biologic al îmbătrânirii și al morții), Oxford University Press, 1999:

„Una dintre cele mai frecvente forme de oxigen reactiv din organism provine de la celule care folosesc puterea distructivă a acestor molecule ca armă de apărare naturală împotriva infecțiilor microbiene. Fagocitele (care înseamnă „mâncătoare de celule“), cum ar fi macrofagele și neutrofilele, generează intenționat niveluri ridicate de radicali de oxigen pe care îi depozitează în compartimente intracelulare închise etanș. Radicalii de oxigen eliberați în acest mod pot fi preluați de celulele alăturate, iar odată ajunși în interiorul celulelor, aceștia provoacă același tip de daune ca și radicalii produși intern… În cazul infecțiilor prelungite se poate dezvolta o stare inflamatorie cronică, iar activarea repetată a fagocitelor și moartea fagocitelor poate provoca degradări oxidative semnificative celulelor sănătoase învecinate. Acest lucru este de asemenea o sursă majoră de degradare în reacțiile autoimune cu inflamație cronică, precum artrita reumatoidă, și poate duce la pierderi grave de țesut.

Degradarea provocată de moleculele de oxigen reactiv necesare pentru funcționarea celulelor vii poate fi enormă. Nicio specie de molecule nu este imună. Radicalii liberi pot ataca și deforma proteine și alte molecule, pot perturba structuri complexe și pot inhiba funcții enzimatice importante… Radicalii de oxigen atacă de asemenea bazele nucleotidelor individuale care alcătuiesc ADN-ul nuclear și mitocondrial“.

Migrenele reprezintă o afectare neurologică ce se prezintă în general ca dureri pulsatile pe o singură jumătate a capului, asociate cu sensibilitate la lumină și zgomot, greață și chiar senzație de dezechilibru (neurologic). Factori declanșatori pot fi anumite alimente, stresul, lipsa somnului sau influențele hormonale.

Capacitatea de concentrare înseamnă capacitatea deliberată de concentrare a minții pentru focalizarea asupra unei activități sau a unui obiectiv. În acest context, se cunoaște de exemplu că copiii hiperactivi prezintă o intoleranță puternică la anumite substanțe chimice și la zahărul din alimentație.

1. Un studiu randomizat controlat, desfășurat la Baylor Medical College, SUA, în 1996, a urmărit eficiența pierderii în greutate. Rezultatele au indicat că 98% (49 din 50) dintre subiecții care au urmat protocolul ALCAT au constatat o mai eficientă scădere în greutate și/sau un mai bun aspect corporal. Grupul de control a avut doar rezultate moderate pentru aceeași parametri, semnificative din punct de vedere statistic (Kaats GR. Et al, 1996).

2. Efectele dietei ALCAT Test în cazul intoleranțelor alimentare la pacienți cu obezitate (Akmal M. et al, 2009): Dieta bazată pe ALCAT Test a dus la o reducere semnificativă a greutății, a procentului de grăsime corporală și a indexului de masă corporală. În timpul celor 12 săptămâni de dietă ALCAT s-au îmbunătățit de asemenea și alți parametri, precum performanțele fizice, reducerea sau dispariția balonării, a problemelor digestive și a durerilor de cap. 

Există o diferență clară între testul ALCAT și alte metode de testare. Totuși, există uneori confuzii.

Notă: ALCAT Test nu este un test de alergii alimentare – Tip I (IgE)! Testele pentru alergii măsoară reacții ale sistemului imunitar specific, în timp ce ALCAT TEST surprinde predominant răspunsurile celulare ale sistemului imunitar înnăscut.

• Testul ALCAT nu este un test de provocare, care să determine intoleranța la fructoză, la histamină sau la lactoză.
• Testul ALCAT nu trebuie confundat cu testul citotoxic, o examinare microscopică a leucocitelor.
• Testul ALCAT nu este o metodă de testare a defectelor enzimatice în sine.
• Testul ALCAT nu este o analiză kinesiologică (testare musculară) sau o analiză a părului (analiză minerala tisulară) pentru determinarea intoleranțelor alimentare.